|
Trei ore, atât a stat Alan Fisher, corespondentul de televiziune mult premiat, a cărui carieră în televiziune acoperă ultimii 25 de ani, pentru a fi primit de premierul Emil Boc. La începutul lunii martie, cu costum şi cravată, pentru că ştia că avea programat un interviu cu un înalt oficial român, jurnalistul britanic – cel care a transmis asasinarea lui Benazir Bhutto, arestarea şi apoi extrădarea lui Radovan Karadzic, conflictele din Sarajevo sau Războiul din Golf – s-a învârtit în jurul clădirii Guvernului pentru un scurt interviu. A fost refuzat însă, deşi trimisese, conform uzanţelor, cerere de interviu, cu o săptămână înainte. Deşi era cel mai potrivit să vorbească despre climatul economic românesc, premierul a refuzat. La fel a păţit şi David Chater, o altă legendă a televiziunii, în august 2009, când s-a aflat în România pentru un reportaj. Motivul? Protestul poliţiştilor, care au ieşit în stradă.
Interviu ratat cu „Boci“
Rămas fără un rinichi din cauza unui lunetist sârb care l-a împuşcat în timpul conflictului din Iugoslavia, Chater şi-a aşteptat rândul să vorbească cu "Boci", despre care a aflat că e prim-ministrul unei ţări cu 8,8 la sută contracţie economică. „I-am explicat că nu e Boc, ci Boch şi că numele premierului se pronunţă asemeni celui al mareşalului german von Bock, care a invadat Rusia în 1941”, povesteşte Mihnea Lazăr, jurnalist freelancer, reprezentantul local al Al Jazeera. Aceeaşi reacţie au avut-o jurnaliştii britanici şi la Preşedinţie. „-
sursa: gandul.info
|